Expunerea este influentata de 3 factori principali. Timpul de expunere, valoarea diafragmei si sensibilitatea ISO.
Timpul de expunere [eng. Shutter Speed] este durata [de timp] cat obturatorul este deschis iar materialul fotosensibil , film sau senzor , este expus actiunii luminii.
Diafragma este un mecanism, aflat in interiorul obiectivului, al carui scop este reducerea cantitatii de lumina care trece prin acesta. Obiectivele ale caror marime permite, au diafragma de tip iris. Aceasta poate avea un numar de cca. 6-8 placute metalice, care se inchid sub forma unui iris. Alt tip de diafragma este o placuta sau un disc, cu mai multe gaurele de diferite dimensiuni. Valoarea diafragmei [eng. Aperture] influenteaza si profunzimea de camp [cunoscuta si ca Depth-Of-Field sau DOF]. Profunzime de camp este zona clara dintr-o imagine. Ea poate sa fie numai o portiune ingusta a subiectului, poate sa fie clara inainte si dupa subiect, sau poate sa fie clara pe intreaga suprafata a imaginii. Cu cat valoarea diafragmei este mai mica [F1,4 ; F1,8 ; F2 etc] cu atat mai ingust este campul de profunzime. Situatia se inverseaza la o valoare mare a diafragmei [F11 , F16 , F22]. Atentie sa nu confundati valoarea diafragmei cu deschiderea diafragmei! O valoare mica a diafragmei cum ar fi F2 inseamna o deschidere mare a diafragmei, iar o valoare mare a diafragmei cum ar fi F16 este o deschidere mica a diafragmei.
Sensibilitatea ISO [International Organization for Standardization
ISO 5800:1987 pentru film si ISO 12232:2006 pentru digital] este o valoare standard pentru o anumita sensibilitate a materialului fotosensibil. Cele mai cunoscute valori ISO sunt 25 , 50 , 100 , 200 , 400 , 800 , 1600 , 3200 si 6400. Dar sunt si exceptii sau valori intermediare, precum la aparatele digitale unde apar valori ca ISO 64 sau ISO 80. In ordine crescatoare fiecare valoare ISO este de doua ori mai sensibila decat cea precedenta astfel ca ISO 200 este de doua ori mai sensibil decat ISO 100 si doar pe jumatate la fel de sensibil decat ISO 400. Bun.
Relatia Timp/Diafragma:Un timp de expunere scurt [rapid](exmp. 1/1000 ; 1/2000), ingheata miscarea facand subiectul sa para static chiar daca acesta se misca in momentul declansarii. Un timp lent de expunere (exmp. 1/30 ; 1/15 ; 1/8) accentueaza senzatia de viteza.
Valoarea diafragmei [eng. Aperture] influenteaza si profunzimea de camp [cunoscuta si ca Depth-Of-Field sau DOF]. Profunzime de camp este zona clara dintr-o imagine. Ea poate sa fie numai o portiune ingusta a subiectului, poate sa fie clara inainte si dupa subiect, sau poate sa fie clara pe intreaga suprafata a imaginii. Cu cat valoarea diafragmei este mai mica [F1,4 ; F1,8 ; F2 etc] cu atat mai ingust este campul de profunzime. Situatia se inverseaza la o valoare mare a diafragmei [F11 , F16 , F22]. Atentie sa nu confundati valoarea diafragmei cu deschiderea diafragmei! O valoare mica a diafragmei cum ar fi F2 inseamna o deschidere mare a diafragmei, iar o valoare mica a diafragmei cum ar fi F16 este o deschidere mica a diafragmei.
Relatia timp/diafragma poate rezulta (avand aceleasi conditii de iluminare) mai multe situatii de expunere corecta, variind timpul de exunere si diafragma (vezi tabelul de mai jos), insa fiecare dintre aceste expuneri au modificari sa spunem estetice asupra imaginii. Pentru ca dupa cum bine stim deja, timpul de expunere influenteaza si miscarea dintr-o fotografie, pe cand valoarea diafragmei influenteaza profunzimea de camp. In conlcuzie relatia timp/diafragma o alegeti in functie de ce rezultat final doriti sa aveti.
Masurarea Expunerii:
La majoritatea aparatelor moderne fie analogice fie digitale masurarea se face TTL (Through The Lens) adica se realizeaza de catre aparat direct prin obiectivul aparatului de fotografiat.
Cele mai uzuale moduri de masurare sunt intr-un punct fix (spot) de regula in centrul cadrului, sau mediu (average) facand o medie dupa intreaga suprafata a cadrului.
Cand folosim "spot" si cand "average" ?
Masurarea spot este indicata in cazul in care contrastele sunt foarte puternice, sau subiectul se afla in contra-lumina [eng. backlight ; fra. contre-jour]. Insa daca doriti o silueta pe un fundal luminos utilizati masurarea "average" sau spot cu conditia ca punctul de masurare sa se afle nu pe subiect ci pe lumina.
Masurarea "average" este utila la cadre largi, peisaje etc. , atunci cand iluminarea este mai scazuta sau difuza, iar contrastele prea mari nu persista.
Daca subiectul dvs. este apropiat, pentru a obtine masurarea corecta, apropiati-va de el si masurati expunerea direct pe el fara sa aveti alte elemente luminoase cum ar fi cerul sau chiar soarele, in cadru. Daca aparatul nu permite blocarea expunerii (AE Lock) , dar va afiseaza datele pe LCD si aveti posibilitatea reglarii manuale, retineti masurarea facuta, departati-va la distanta dorita initial , ajustati expunerea conform masurarii si declansati. Astfel veti avea o expunere corecta a subiectului fara sa fie influentat de alti factori luminosi.
Puteti recurge si la masurarea luminii incidente. Adica va pozitionati foarte aproape, sau chiar in locul subiectului atunci cand este posibil, indreptati aparatul/exponometrul in directia din care dvs. veti fotografia. Astfel masurati lumina cazuta pe subiect, fara a fi influentata de stalucirea culorilor [care pot fi pe subiect].
Ce sensibilitate ISO ?
Sensibilitatea ISO se alege in functie de conditiile de iluminare. Cand lumina disponibila este suficient de puternica pentru o sensibilitate ISO scazuta (ISO 50 sau ISO 100) este indicata folosirea acesteia. Deoarece cresterea sensibilitatii ISO aduce dupa sine si cresterea granulatiei, in cazul filmului , sau cresterea nivelului de zgomot [noise] la senzorii digitali.
Folositi sensibilitate mare ISO numai atunci cand sunteti fortati sa o faceti, cum ar fi sali de concerte sau competitii sportive. Si aici daca nu aveti loc, sau nu aveti cu dvs., un trepied sau un blitz puternic. Eventual daca folosirea blitzului este interzisa precum in majoritatea bisericilor si manastirilor sau a unor muzee.
Pe scurt, cat timp sunteti afara si e soare nu aveti de ce sa ridicati valoarea ISO la mai mult de 100.
Sa nu uitati ca de sensibilitatea ISO depinde si relatia timp/diafragma. Daca nu tineti cont de aceasta puteti avea probleme cu sub/supra-expunerile sau cu cadre necalre, datorita miscarii aparatului in cazul unei expuneri prea lungi pentru tinerea in mana.
Si daca tot am ajuns aici. Trebuie stiut ca nu se recomanda un timp de expunere mai lent decat distanta focala. Astfel ca la f:28mm timpul de expunere din mana minim, va fi de 1/30, la f:50mm va fi de 1/60 , la f:80mm va fi de 1/125 , la f:135mm va fi de 1/250 si tot asa.
Daca aveti obiectiv sau aparat cu stabilizare optica/mecanica mai puteti devia 2-3 stopuri dar e bine pe cat posibil sa nu va bazati pe asta.
Pentru Digital : Balansul de Alb (White Balance : WB)
La digital pentru a obtine o expunere corecta [cromatic] trebuie sa ajustam balansul de alb in functie de sursa de iluminare. Daylight pentru lumina solara , cloudy pentru lumina solara difuza, tungsten pentru becuri bulb (60W , 100W etc), iar fluorescent pentru neoane sau becuri "economice" gen Philips sau Osram (8W , 18W , 22W etc.).
Atunci cand aparatul va permite puteti seta "custom" avand obiectivul aparatului indreptat catre o coala alba de hartie.
Succes la fotografiat !
© Gabi Udrea
Printre Participanti:
Click pe imagine pentru a o vedea la rezolutie mai mare !
Perspectiva liniara. Veti observa ca atunci cand aveti un cadru suficient de "adanc" liniile paralele ale soselei sau ale caii ferate desi paralele, la un moment dat par sa se uneasca. Iar pomii de pe marginea soselei desi avand cam aceeasi dimensiune par din ce in ce mai mici. Acesta este efectul perspectivei liniare, care ne sugereaza ideea de departare, de adancime.
Sunt trei feluri de perspectiva liniara. 1. Perspectiva normala (fig. a). 2. Perpectica de jos in sus [de broasca] (fig. b). 3. Perspectiva de sus in jos [a pasarii in zbor] (fig. c). Observati cum fiecare dintre aceste tipuri de perspectiva influenteaza proportionarea elementelor din cadru.
Plasarea subiectului in cadrul fotografic are o mare importanta estetica. De regula se evita plasarea subiectului in centrul cadrului (fig. b) deoarece acesta devine atat de puternic incat estompeaza toate celelalte elemente ale cadrului, acestea putand foarte bine sa nici nu fie. Astfel ca este recomandata folosirea linilor si a punctelor forte (fig. a & c), aceasta facand ca importanta unui singur element sa scada sporind efectul artistic. Pentru a evita simetria cauzata de axa orizontala [de simetrie] a cadrului, se va evita plasarea linii orizontului pe aceasta.
Diagonala forte (fig. d) este utilizata atunci cand se doreste scoaterea in evidenta a subiectului, iar diaginala slaba (fig. e) este utilizata atunci cand se doreste estomparea unor elemente compozitionale ale subiectului.
